Hrana si hranirea

Hrana si hranirea

Procesul de selectare a hranei (PSH)
Toti pestii se hranesc printr-un proces de selectare care nu se schimba niciodata in niciun fel, iar o diagrama simpla schiteaza etapele principale. Pentru a trece de la etapa 1 la etapa 5, crapul trebuie sa foloseasca mai multe organe senzoriale diferite, printre care chemoreceptorii, papilele gustative, vazul, gura si dintii faringieni. Studierea PSH arata ca toate acestea trebuie sa-si gaseasca locul potrivit in strategia generala a pescuitului. Urmatoarea lista de consideratii tactice este ordonata dupa importanta:

1. Proprietatile de atractivitate a nadei.
2. Pozitionarea nadei si a monturii.
3. Abundenta nadei.
4. Aspectul rigului.
5. Eficienta monturii.
6. Gustul nadei.


Hranirea
Crapul va testa majoritatea hranei cu buzele, care sunt dotate cu receptori minusculi. Daca hrana este apreciata ca atractiva, va trece spre dintii din gatul crapului inainte de ingerare. Dintii faringieni se afla in partea posterioara a cavitatii bucale si sunt dispusi pe unu sau pe trei randuri, in functie de varietatea crapului. Ei vor sfarama hrana cu ajutorul unei portiuni ingrosate a planseului bucal si se vor toci cu timpul si in urma utilizarii in exces. Pe langa buze si dinti, crapii au si un sistem branhial, care filtreaza particulele foarte mici din apa (este compus din filamente branhiale, arcuri branhiale si aperturi branhiale). In general, pestii tineri si mici au un sistem branhial mai fin si mai bine dezvoltat decat crapii mari, dar si unii, si altii se pot hrani cu particule aflate in suspensie, ca branhiopode (de exemplu Daphnia hyalina, Simocephalus vetalus si asa mai departe), ostracode (Cyprus) si copepode (de exemplu Cyclops, Diaptomus castor).

Variatii sezoniere ale hranei
In principal, crapii sunt pesti bentonici (se hranesc pe fundul apei), dar, cand este nevoie, se pot hrani la toate nivelurile de adancime. Hrana lor naturala se va modifica sezonier, in functie de mai multi factori importanti; astfel, unele elemente de hrana (de pilda, larvele de insecte) sunt abundente primavara, pe cand altele abunda in perioadele mai reci ale anului (de exemplu, Asellus). Preferintele vor juca de asemenea un rol dominant aici, alaturi de calitatea si genul apei. Hrana naturala a crapului este un subiect dificil de abordat, deoarece este specifica locului, dar in general vorbind, se va intinde de la forme minuscule, ca puricii de apa (Copepoda), pana la altele mai mari, ca molustele (Gastropoda).

Exista dovezi stiintifice care sugereaza ca acolo unde pescarii sunt prezenti in numar mare, peste 70% din hrana crapilor poate consta din produse artificiale. Opinia noastra este ca toti crapii, indiferent de apa in care traiesc, se vor hrani tot anul cu nutrimente naturale. Unica diferenta este ca procentajul produselor artificiale din hrana va varia de la un loc la altul in functie de diversi factori de influenta, cum ar fi numarul pescarilor, densitatea de furajare, habitatul disponibil si asa mai departe.

In timpul unui an insa, ciclul de hranire natural (CHN) din toate ecosistemele acvatice trece prin mai multe schimbari importante pe care ar trebui sa le cunoasca toti pescarii, daca doresc sa inregistreze succese repetate. La inceputul iernii, mare parte din hrana acvatica naturala se reduce intr-un fel sau altul. Fronturile reci de presiune ridicata determina scaderea accentuata a temperaturii apei, ceea ce duce la micsorarea abundentei si varietatii de hrana naturala, in Europa, reducerea cea mai evidenta a CHN are loc in mod normal intre sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noiembrie, dar, din cauza variatiilor climei, poate aparea mai devreme sau mai tarziu (in functie de zona in care traiti).

Hrana naturala din mediul acvatic poate fi modificata in orice moment de multi factori (de exemplu, conditii anormale de clima, poluare, furajari sau populari), dar, in general vorbind, coboara la nivelurile cele mai de jos in lunile decembrie/ianuarie.

Studiile stiintifice si experimentarile pe teren arata ca unele nutrimente naturale de care crapii din majoritatea apelor devin dependenti pentru o existenta sanatoasa, precum Chironomus (o familie mare de larve de musculite, cunoscute si ca "larve rosii"), molustele si crustaceele, cad spre nivelurile cele mai de jos spre inceputul iernii si nu se inmultesc pana ce temperatura apei nu incepe sa creasca, la inceputul primaverii.

Multe alte nutrimente naturale ale pestilor au un ciclu similar, iar crapul stie asta si se hraneste selectiv cu cele favorite sau cu cele imediat disponibile pe toata durata anului. in esenta, pe masura ce un nutriment specific se rareste, crapul isi va schimba in mod inteligent alimentatia, folosind alta sursa (de exemplu, in luna august pot fi molustele, in timp ce in luna septembrie pot fi larvele rosii).

Tabelul de mai jos prezinta o analiza a variatiilor sezoniere in hrana naturala a crapului pe o perioada de douasprezece luni. Datele provin dintr-un studiu desfasurat pe trei lacuri mari din sud-estul Frantei. Desi un experiment similar desfasurat pe balta dvs. locala poate duce la alte rezultate, el ne ofera totusi o baza de pornire. Pentru obtinerea datelor, pestii au fost luati din lacuri pe toata durata anului. Au fost sacrificati imediat, iar continuturile stomacurilor le-au fost examinate pentru a identifica nutrimentele.

Pentru a scurta o prezentare lunga si potential plictisitoare: s-a constatat ca regimul alimentar al crapului variaza in functie de disponibilitatea nutrimentelor in decursul anului. Spre inceputul iernii, crapii recurg la foarte putine nutrimente naturale pentru a-si satisface cerintele, asa ca nadele pescarilor devin in mod frecvent atractia principala.

Pentru unii pesti este firesc, deoarece au o preferinta pentru ele, pe cand altii, care se tem de pescari, recurg la nade doar pentru ca nu au alte optiuni. in plus, deoarece sunt animale cu sange rece, crapii trebuie sa se hraneasca din abundenta la inceputul iernii, pentru a se pregati de perioada de hibernare. Drept urmare, ultimele luni de toamna reprezinta una dintre cele mai bune perioade ale anului pentru pescuitul la crap. Primele semne ale reducerii temperaturii apei le starnesc de obicei crapilor o adevarata frenezie nutritiva.

Vantul puternic ajuta mult in aceasta privinta, intrucat ofera conditii excelente de hranire, agitand fundul apei si oxigenand-o, totusi, in locurile in care hrana crapului este compusa in principal din nutrimente naturale, reducerea disponibilitatii lor si inceperea lungilor luni reci de iarna explica, in principal, motivul pentru care este perioada cea mai potrivita pentru pescuit - mai ales daca utilizati nade artificiale, asa cum fac in prezent majoritatea pescarilor la crap.

Satisfactia reprizei unice
Pe masura ce crapul incepe sa se umple cu hrana, cererea de oxigen este mai mare decat atunci cand incepuse sa se hraneasca cu stomacul gol. in timpul verii, cand nivelurile de oxigen din apa sunt mai mici, pestii au dificultati in a se umple la maximum intr-o singura repriza (definita ca "satisfactia reprizei unice" - SRU). Crapii golasi reprezinta un exemplu excelent din acest punct de vedere, intrucat sunt diferiti genetic de crapii comuni, oglinda si lineari, necesitand niveluri mai mari de oxigen in timpul hranirii (au mai putine celule rosii).

Daca nivelurile de oxigen din apa sunt scazute, crapii golasi nu pot manca intr-o singura repriza la fel de multe nutrimente precum celelalte varietati si acesta este unul dintre motivele pentru care golasii autentici au un potential de crestere limitat. Deoarece SRU nu este posibila in lunile de vara, mai mult ca sigur toate varietatile de crapi se vor hrani in mod regulat in timpul zilei, putin si des. Iarna, insa, nivelurile mai mari de oxigen prezente in mediul acvatic cresc posibilitatea pentru toate varietatile de crapi sa capete SRU, ceea ce poate fi reflectat in numarul mic de capturi repetate din unele locuri de pescuit in timpul lunilor mai reci.

Digestia
Crapul nu are stomac, isi digera hrana in intestin. Este un aspect important, deoarece absenta stomacului inseamna ca pestele secreta a-cizi sau enzime pentru digestie si, in plus, nu exista functia de depozitare. Intestinul crapului este destul de lung (raportul este de 2:3 comparativ cu lungimea corpului) si digestia este indeplinita de enzimele din peretele intestinului si de microflora intestinala.

Digestia proteinelor este realizata, in principal, enzima tripsina, o endopeptidaza care necesita reziduuri de la lizina sau argi-nina (aminoacizi) care s-o ajute in descompunerea proteinelor. Descompunerea este facilitata, de asemenea, de conditiile alcaline existente in intestinul crapului (valoarea aproximativa a pH-ului: 7-7,7), dar este inhibata de substante ca soia si zincul. Soia inhiba actiunea tripsinei si, astfel, descompunerea nutrimentelor in intestin. Pe de alta parte, zincul tinde sa activeze tripsina, dar reduce asimilarea din motive inca neintelese clar de oamenii de stiinta.

Cresterea
Structura genetica a crapului si resursele de care dispune ii determina cresterea. Recordul mondial actual pentru un crap regal (Cyprinus carpio) prins cu lanseta este de 37 de kilograme (doi pesti cu greutatea respectiva), dar este foarte probabil ca aceasta greutate sa fie depasita. Printre piscicultori se spune ca "sursa de hrana de calitate duce la pesti de calitate". Hranit cu nutrimente corecte, intr-un mediu relaxat, un crap de trei ani poate ajunge la o greutate de peste 2 kilograme.

Rata optima de crestere a crapului este atinsa la aproximativ 25 grade C, marimea potentiala re-ducandu-se progresiv de la temperatura de 20 grade C, cresterea incetand practic la 5 grade C. De obicei, femelele crap prezinta o crestere brusca in greutate mai mare decat masculii, dar se afla frecvent in stare de stres din cauza ovulatiei. Masculii sunt cei care au potentialul de crestere solid si constant si, adesea, ei sunt cei care traiesc cel mai mult.
37022 vizualizari
Print