Amintiri cu Lacul Benga... Asearã am fost și eu la Balta Benga. Îmi place sã dau noaptea, iar Benga era balta potrivitã din punctul meu de vedere pentru viciul meu nocturn. Ajuns la orele 19 pe baltã, toate bune și frumoase aruncãm bețele și luãm poziția de pândã cã doar suntem la vânãtoare. Pânã la lãsarea întunericului au fost trageri fine, iar restul pânã a doua zi la ora 7, pace și voie bunã. Luând în calcul cã sãptãmâna trecutã am prins ceva pește și frumușel pe deasupra, seara asta nu am avut noroc spun eu. Cum Domnul Nostru ne vegheazã i ne dã dupã merit tuturor, în timp ce fãceam bãgãjelul sã o luãm din loc, observ cãrãșei 5-6 pe lângã mal plutind în voie bunã. Scot unul din apã (mort fiind), și la o analizã mai atentã observ o gaurã în stomac. Îl arunc pe mal și-mi continui treaba cu strânsul sculelor. Cum pe Benga se face control la mașinã la sânge, ajunși la poartã din vorbã’n vorbã cu paznicul, amintindu-i de peștii plutitori se scapã spunând cã sãptãmâna trecutã s-au luat probe din apã tocmai din acest motiv. Dupã toate cele vãzute și relatate de paznic vin cu un set de întrebãri Era normal ca staful și tot alaiul lor de paznici sã permitã pescarilor accesul pe baltã din moment ce s-au luat probe la apã știind sau neștiind cã Balta Benga este sau nu sub tratament? Dacã suntem români avem acest drept de a ne bate joc unu de altu pentru o pungã de galbeni? Cam asta este toatã idila mea cu Balta Benga. SFAT Nu vã duceți la Benga. Dacã se știa cã balta are probleme cu apa, din punct de vedere moral, nu trebuia lãsat accesul pescarilor pe baltã.